Al-Ahqaf 46:15 ووصينا الانسان بوالديه احسانا حملته امه كرها ووضعته كرها وحمله وفصاله ثلاثون شهرا حتى اذا بلغ اشده وبلغ اربعين سنة قال رب اوزعني ان اشكر نعمتك التي انعمت علي وعلى والدي وان اعمل صالحا ترضاه واصلح لي في ذريتي اني تبت اليك واني من المسلمين ١٥

Noi i‑am poruncit omului să le arate bunătate părinţilor săi. Mama sa l‑a purtat cu dureri şi l‑a născut cu dureri. Purtarea lui şi [până la] înţărcarea lui sunt treizeci de luni. Iar când ajunge în plină putere şi împlineşte patruzeci de ani, zice el: „Doamne, ajută‑mă pe mine ca să‑Ţi aduc mulţumire pentru binefacerea Ta, cu care Te‑ai îndurat de mine şi de părinţii mei, şi să împlinesc o faptă bună care să‑Ţi placă! Şi fă ca urmaşii mei să fie oameni buni [evlavioşi]! Eu mă întorc la Tine, căindu‑mă, şi eu sunt dintre cei supuşi¹!”