Al-Ahqaf 46:20 ويوم يعرض الذين كفروا على النار اذهبتم طيباتكم في حياتكم الدنيا واستمتعتم بها فاليوم تجزون عذاب الهون بما كنتم تستكبرون في الارض بغير الحق وبما كنتم تفسقون ٢٠

46:20

وَيَوۡمَ

يُعۡرَضُ

ٱلَّذِينَ

كَفَرُواْ

عَلَى

ٱلنَّارِ

أَذۡهَبۡتُمۡ

طَيِّبَٰتِكُمۡ

فِي

حَيَاتِكُمُ

ٱلدُّنۡيَا

وَٱسۡتَمۡتَعۡتُم

بِهَا

فَٱلۡيَوۡمَ

تُجۡزَوۡنَ

عَذَابَ

ٱلۡهُونِ

بِمَا

كُنتُمۡ

تَسۡتَكۡبِرُونَ

فِي

ٱلۡأَرۡضِ

بِغَيۡرِ

ٱلۡحَقِّ

وَبِمَا

كُنتُمۡ

تَفۡسُقُونَ

٢٠

Şi în Ziua când aceia care nu au crezut vor fi daţi Focului, [li se va zice lor]: „Voi aţi risipit lucrurile voastre bune în viaţa cea pământească şi v‑aţi bucurat pe deplin de ele! Astăzi voi veţi fi răsplătiţi cu chinul umilinţei, pentru că v‑aţi semeţit pe pământ, fără drept¹, şi pentru că aţi fost nelegiuiţi!”

Read Tafsir

Ibn Kathir (Abridged)

Mention of the Undutiful Children and Their End

In the previous Ayat, Allah mentions the dutiful offspring who supplicate for their parents and treat them with kindness. He describes the success and salvation He has prepared for them. Here He connects to that discussion the situation of the wretched

…

Mention of the Undutiful Children and Their End

In the previous Ayat, Allah mentions the dutiful offspring who supplicate for their parents and treat t

…

More Tafsirs

Read in Context

Chapter 46, Page 504, Juz 26

15. Noi i‑am poruncit omului să le arate bunătate părinţilor săi. Mama sa l‑a purtat cu dureri şi l‑a născut cu dureri. Purtarea lui şi [până la] înţărcarea lui sunt treizeci de luni. Iar când ajunge în plină putere şi împlineşte patruzeci de ani, zice el: „Doamne, ajută‑mă pe mine ca să‑Ţi aduc mulţumire pentru binefacerea Ta, cu care Te‑ai îndurat de mine şi de părinţii mei, şi să împlinesc o faptă bună care să‑Ţi placă! Şi fă ca urmaşii mei să fie oameni buni [evlavioşi]! Eu mă întorc la Tine, căindu‑mă, şi eu sunt dintre cei supuşi!” 16. Aceştia sunt aceia de la care primim [faptele lor] cele bune pe care le‑au împlinit şi peste ale căror fapte rele Noi trecem. [Ei vor fi] dintre oaspeţii Raiului: o făgăduinţă adevărată ce le‑a fost făcută lor. 17. Dar [este şi] acela care zice către părinţii săi: „Uff şi voi! Îmi făgăduiţi că voi fi scos [din mormânt la viaţă], după ce au trecut [atâtea] neamuri înainte de mine!” Iar ei cer ajutor de la Allah, [zicând]: „Vai ţie! Fii cu credinţă! Făgăduinţa lui Allah este adevărată!” Dar el răspunde: „Acestea nu sunt decât poveşti ale celor de demult!” 18. Aceştia sunt aceia cărora li s‑a cuvenit cuvântul [prescris] dintre neamurile de djinni şi de oameni care au trecut mai înainte de ei că ei vor fi pierduţi! 19. Şi pentru fiecare sunt trepte, după cele pe care le‑au săvârşit, pentru ca [Allah] să‑i răsplătească pe ei după faptele lor; şi ei nu vor fi nedreptăţiţi. 20. Şi în Ziua când aceia care nu au crezut vor fi daţi Focului, [li se va zice lor]: „Voi aţi risipit lucrurile voastre bune în viaţa cea pământească şi v‑aţi bucurat pe deplin de ele! Astăzi voi veţi fi răsplătiţi cu chinul umilinţei, pentru că v‑aţi semeţit pe pământ, fără drept, şi pentru că aţi fost nelegiuiţi!”

- Islamic and Cultural League