Ibrahim 14:11 قالت لهم رسلهم ان نحن الا بشر مثلكم ولاكن الله يمن على من يشاء من عباده وما كان لنا ان ناتيكم بسلطان الا باذن الله وعلى الله فليتوكل المومنون ١١

14:11

قَالَتۡ

لَهُمۡ

رُسُلُهُمۡ

إِن

نَّحۡنُ

إِلَّا

بَشَرٞ

مِّثۡلُكُمۡ

وَلَٰكِنَّ

ٱللَّهَ

يَمُنُّ

عَلَىٰ

مَن

يَشَآءُ

مِنۡ

عِبَادِهِۦۖ

وَمَا

كَانَ

لَنَآ

أَن

نَّأۡتِيَكُم

بِسُلۡطَٰنٍ

إِلَّا

بِإِذۡنِ

ٱللَّهِۚ

وَعَلَى

ٱللَّهِ

فَلۡيَتَوَكَّلِ

ٱلۡمُؤۡمِنُونَ

١١

Le‑au răspuns trimişii lor: „Într‑adevăr, noi nu suntem decât nişte oameni ca şi voi, însă Allah binecuvântează pe cine voieşte El dintre robii Săi¹. Nu ne revine nouă să vă aducem dovadă, decât numai cu îngăduinţa lui Allah² şi în Allah trebuie să se încreadă dreptcredincioşii³!

Read Tafsir

Ibn Kathir (Abridged)

The Argument between the Prophets and the Disbelievers

Allah narrates to us the arguments that ensued between the disbelievers and their Messengers. When their nations doubted the Message of worshipping Allah alone without partners, the Messengers said,

أَفِى اللَّهِ شَكٌّ

((What!) Can there be a doubt

…

The Argument between the Prophets and the Disbelievers

Allah narrates to us the arguments that ensued between the disbelievers and their Messengers. Wh

…

More Tafsirs

Read in Context

Chapter 14, Page 257, Juz 13

7. Şi când Domnul vostru a vestit: „Dacă veţi fi mulţumitori, vă voi înmulţi [binefacerile Mele], iar de veţi fi nemulţumitori, pedeapsa Mea va fi aspră!” 8. Şi a zis Moise: „Dacă voi şi toţi cei de pre pământ sunteţi nerecunoscători, [atunci aflaţi] că Allah Îşi este Sieşi Deajuns [şi] că El este Cel Bogat, Vrednic de Laudă [Gany, Hamid]!” 9. Nu v‑a venit vouă vestea despre cei de dinaintea voastră: neamul lui Noe şi neamul ’Ad şi neamul Thamud şi cei de după ei şi pe care numai Allah îi ştie? Trimişii lor au venit la ei cu semne limpezi, însă ei şi‑au dus mâinile la gurile lor şi au zis: „Noi nu credem [în mesajul] cu care aţi fost trimişi şi suntem într‑o îndoială tulburătoare în privinţa aceleia la care ne chemaţi”. 10. Trimişii lor au zis: „Aveţi voi îndoială în privinţa lui Allah, Creatorul cerurilor şi al pământului, care vă cheamă ca să vă ierte pentru o parte din păcatele voastre şi vă dă vouă răgaz până la un termen hotărât?” Şi au răspuns [necredincioşii]: „Voi nu sunteţi decât nişte oameni ca şi noi şi voiţi să ne abateţi de la ceea ce adorau părinţii noştri! Aduceţi‑ne o dovadă desluşită!” 11. Le‑au răspuns trimişii lor: „Într‑adevăr, noi nu suntem decât nişte oameni ca şi voi, însă Allah binecuvântează pe cine voieşte El dintre robii Săi. Nu ne revine nouă să vă aducem dovadă, decât numai cu îngăduinţa lui Allah şi în Allah trebuie să se încreadă dreptcredincioşii! 12. Şi cum să nu ne încredem noi în Allah, când El ne‑a călăuzit pe căile noastre [pe care trebuia să le urmăm]? Însă noi vom îndura orice durere ne veţi aduce! Şi în Allah trebuie să se încreadă cei care se încred!”

- Islamic and Cultural League