Taha 20:116 واذ قلنا للملايكة اسجدوا لادم فسجدوا الا ابليس ابى ١١٦

20:116

وَإِذۡ

قُلۡنَا

لِلۡمَلَٰٓئِكَةِ

ٱسۡجُدُواْ

لِأٓدَمَ

فَسَجَدُوٓاْ

إِلَّآ

إِبۡلِيسَ

أَبَىٰ

١١٦

Şi când Noi le‑am zis îngerilor: „Prosternaţi‑vă dinaintea lui Adam!”¹, s‑au prosternat ei, afară de Iblis, care s‑a împotrivit.

Read Tafsir

Ibn Kathir (Abridged)

The Story of Adam and Iblis

Ibn Abi Hatim recorded that Ibn `Abbas said, "Verily, man was named Insan only because he was given a covenant, but he forgot it (Nasiya)." `Ali bin Abi Talhah reported the same from Ibn `Abbas. Mujahid and Al-Hasan said that he forgot means, "He abandoned it." Concerning

…

The Story of Adam and Iblis

Ibn Abi Hatim recorded that Ibn `Abbas said, "Verily, man was named Insan only because he was given a covenant, but he forg

…

More Tafsirs

Read in Context

Chapter 20, Page 320, Juz 16

116. Şi când Noi le‑am zis îngerilor: „Prosternaţi‑vă dinaintea lui Adam!”, s‑au prosternat ei, afară de Iblis, care s‑a împotrivit. 117. Atunci am zis Noi: „O, Adam, acesta vă este vrăjmaş ţie şi soaţei tale. [Fiţi cu grijă] să nu vă scoată pe voi din Rai şi să fii tu nefericit! 118. El este pentru tine; pentru ca să nu‑ţi fie foame în el şi să nu fii gol, 119. Pentru ca să nu‑ţi fie ţie sete în el şi să nu te lovească dogoarea soarelui”. 120. Şi l‑a ispitit pe el Şeitan, zicându‑i: „O, Adam, vrei tu să‑ţi arăt pomul veşniciei şi împărăţia care nu piere?” 121. Şi au mâncat ei doi din el şi li s‑a arătat goliciunea lor şi au început să coasă, pentru a se acoperi, frunze din Rai. Adam s‑a revoltat, aşadar, împotriva Domnului său şi a ajuns în rătăcire. 122. Apoi l‑a ales pe el Domnul său, l‑a iertat pe el şi l‑a călăuzit. 123. El a zis: „Coborâţi amândoi din el [din Paradis]! Vă veţi fi toţi duşmani unul altuia! Apoi, dacă va mai veni la voi o călăuzire din partea Mea, acela care va urma calea Mea cea dreaptă nu va rătăci şi nu va fi nefericit. 124. Însă acela care se va îndepărta de la Pomenirea Mea va avea parte de o viaţă grea şi în Ziua Învierii îl vom aduce pe el orb la adunare. 125. El va zice: „Doamne, de ce m‑ai adus pe mine orb, la adunare, după ce mai înainte am fost eu bine‑văzător?” 126. Îi va zice lui: „Aşa cum versetele Noastre au venit la tine, iar tu le‑ai uitat, aşa şi tu eşti astăzi uitat!” 127. Astfel îl răsplătim Noi pe cel care întrece măsura şi nu crede în semnele Domnului său, iar osânda din Lumea de Apoi va fi mai aspră şi mai îndelungată. 128. Oare nu le foloseşte lor spre bună călăuzire câte neamuri au fost nimicite mai înainte de ei, în ale căror case merg ei [acum]? Întru aceasta sunt semne pentru cei care au minte.

- Islamic and Cultural League